Mă numesc Persida, am 38 de ani, sunt o antreprenoare în devenire: mă ocup cu producerea de sucuri naturale și siropuri pe bază de miere și transform lemnul în artă. Sunt soție, mamă a doi copilași: Daria, care are 11 ani și Cezar, 8 ani… dar pe lângă toate acestea, sunt o susținătoare a cititului cu voce tare în familie. Noi locuim în Valea Jiului, la Lupeni, județul Hunedoara. Și mă bucur să am șansa să vă povestesc despre experiența mea ca părinte care a învățat să citească cu voce tare.

Ce este Biblioteca copiilor „Din loc în loc” și care este rolul meu în această inițiativă?

Această poveste minunată a început cu 10 ani în urmă când i-am cunoscut pe Brandi și Dana Bates și am ajuns în casa lor. Am fost fascinată de numărul mare de cărți pe care le aveau și de diversitatea lor. Aveau cărți la vedere în fiecare colț al casei, în funcție de anotimp, de sărbători, aproape că îmi venea să plâng, deoarece în familia în care am crescut aveam puține cărți și nepotrivite pentru vârsta mea de copil. Cărțile cu ilustrații pentru mine erau ceva nou, eram obișnuită cu cărțile vechi cu pagini îngălbenite, fără imagini. Atunci, am decis că dacă voi avea copii le voi cumpăra cărți. Timpul a trecut și în lumea noastră a venit Daria. La inițiativa lui Brandi, s-au pus bazele unui grup de mame care susțineau alăptarea, din care făceam parte și eu, iar în cadrul acestor întâlniri am tot amintit nevoia cititului în familie. Am început să mă documentez, să caut cărți și am ajuns la concluzia că este foarte greu pentru familiile cu venituri mici să cumpere cărți. La întâlnirile noastre săptămânale vorbeam despre problemele cu care ne confruntam, dar am vorbit mult și despre cărți și, ca răspuns la această nevoie, Brandi cu banii primiți de ea de Crăciun a hotărât să cumpere o ladă cu cărți pentru copii.

Vă dați seama că bucuria a fost foarte mare – toate mamele puteam împrumuta cărți și puteam citi acasă. Așa a luat ființă Biblioteca copiilor „Din loc în loc”, care acum are în jur de 3000 de cărți.

Ce s-a schimbat în viața familiei mele? Care sunt beneficiile cititului cu voce tare?

Viața familiei noastre a devenit mai bogată, prin introducerea în rutina de zi cu zi a cititului de cărți cu voce tare. Ca un prim rezultat, a fost conexiunea dintre noi ca membri ai familiei. Am văzut cum această practică ajută la formarea și întreținerea relațiilor, s-a închegat conceptul de a te aduna, a fi la un loc, a fi împreună, a fi alături, a avea același gând și aceeași direcție. Să vă dau un exemplu: am început să îi citesc Dariei de când avea vârsta de 2 ani, înainte de fiecare somn, o luam, o așezam lângă mine și începeam cititul. Cred eu, cel mai câștigat a fost Cezar care a avut parte de cuvinte de când a fost zămislit; am continuat această practică cu Cezar bebe și Daria.

Am aflat, pe parcurs, cum cuvintele ajută la formarea și dezvoltarea conexiunilor neuronale, creierul devenind ca un pom cu multe crengi – înțelegerea din mai multe unghiuri, dezvoltarea gândirii „în afara cutiei” fiind printre beneficiile acestei practici.

Am văzut cum cititul cu voce tare generează întrebări: „Mami, dar ce înseamnă cuvântul acela?”

Un alt beneficiu observat de mine este dezvoltarea în copiii mei a spiritului analitic: „Mami, dar ilustrația nu este la fel ca povestea!”

În timpul cititului, apar emoții: bucuria, încântarea, teama, îngrijorarea, chiar și plânsul… la multe cărți am început sa plângem  (bine, nu se pune că eu dădeam startul!:)). Ne permitem să devenim vulnerabili și să ne exprimăm emoțiile, așa cum sunt ele și așa cum le simțim noi, fiecare în parte.

Cititul dezvoltă imaginația și creativitatea. Am citit povești reale și povești imaginare. Am rămas uimită de compunerile Dariei pentru că sunt foarte frumoase și bogate în limbaj. Ea este o lideră, ia inițiativa, caută soluții și nu se oprește când întâlnește o dificultate. Cât despre Cezar, mă amuză de multe ori reacțiile lui: „Mami, așa-i că voi nu ne cunoașteți demult, pentru că avem puțini ani aici!”

Cititul ajută la formarea trăsăturilor de caracter precum bunătatea, compasiunea pentru semeni, empatia… Când Cezar avea 2 sau 3 ani, mi-a spus că săpunul din baie se simte singur și are nevoie de o familie iar, într-o zi, când avea vreo 4 anișori, a venit plângând la mine și mi-a spus că dacă un câine vrea să o muște pe Daria, el nu poate să o apere pentru că este foarte mic. Simțeam vinovăție în durerea lui.

Prin intermediul cărților, am călătorit aproape peste tot în lume. Recent am terminat de citit două cărți; una dintre ele se numește Cartea saluturilor, scrisă de Ariana Squilloni. Aici am aflat despre modul în care se salută oamenii în diferite colțuri ale lumii. Este minunat să poți oferi copiilor tăi părți din culturi diferite.

O altă carte numită Copii în cătușele Siberiei, scrisă de Spiridon Vanghelie, a avut un impact foarte puternic asupra lui Cezar: mi-a spus că vrea neapărat să-i cumpăr cartea, să fie a lui, personală. Având destul de multe pagini, am crezut că va dura o săptămână să o citim, dar a fost atât de captivantă, a trezit în noi atât de multe emoții puternice încât Daria, deși își făcea temele, a renunțat și s-a conectat cu noi, iar Cezar nu mă lăsa să mă opresc. Am aflat despre Siberia, despre momente în istorie când anumiți oameni au suportat dificultăți de neimaginat, cred că vreo 2 săptămâni mi-a amintit de carte și a și recomandat-o prietenului lui.

Care este cea mai mare provocare legată de citit?

Provocarea cea mai mare este să practic acest obicei cu consecvență acum, când ei sunt mari și fiecare are activitățile sale școlare și extrașcolare. Cel mai ușor mi-a fost când copiii erau mici și eu decideam pentru ei. Câțiva ani buni, nu am avut întreruperi deloc, citeam alternativ, iar când eu nu aveam dispoziție sau timp, le citea soțul meu. Acum, Daria citește singură și eu încă continui să îi citesc lui Cezar cu voce tare. Încă nu am desăvârșit acest obicei, avem urcușuri și coborâșuri, dar mereu revenim la practica aceasta.

Ce ar trebui să se schimbe pentru ca cititul în familiei să devină un obicei natural?

Pentru ca cititul să devină un obicei natural este nevoie de schimbarea mentalității: nu aștepta ca cei mici să crească, să înțeleagă cuvintele, începe cititul de la naștere, cât mai timpuriu, când poți să decizi tu pentru ei. Așa cum te îngrijești de hrana lor, protecția lor, introdu și cititul cu voce tare – beneficiile sunt imense! E ceva ce ia amploare, îi ajută la creșterea și dezvoltarea lor! Așa cum zice Biblia: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.

De ce cred că părinții au reticențe?

Întrebarea asta o am de mult în mintea mea. Mă gândesc că este greu să știi de unde să începi. Sfatul meu este să caute o bibliotecă de unde pot împrumuta cărți. Să meargă în librării și să-și permită să rasfoiască cărți ilustrate frumos. Încet, vor putea să identifice cărți valoroase cu ilustrații minunate, atrăgătoare pentru copilul lor.

O altă piedică cu care se confruntă părinții este, cred eu, teama de a încerca lucruri care îi sperie și îi scot din zona lor de confort, poate chiar din rutina zilnică, obișnuințele pe care le au zi de zi. E nevoie, ca părinte, să îți permiți să greșești, să te simți incomod, așa are loc creșterea!

Un alt obstacol ar fi: copilul este prea mic și încă nu înțelege. Dezvoltarea creierului nu începe de la o anumită vârsta, începe de când este conceput, așa că nu rata startul.

O altă dificultate este faptul că au o experiență în spate cu cititul, care nu este tocmai plăcută. Explorează, permite-ți să descoperi lumea minunată a cărților!

Ce sfat le-aș da părinților?

Fă din fiecare zi o capodoperă, citind copilului tău.

Ingredientele necesare sunt decizia și disciplina.

Theodore Hesburgh spune așa:

„Tu nu iei decizii pentru că sunt simple.

Tu nu iei decizii pentru că sunt ieftine.

Tu nu iei decizii pentru a fi popular.

Tu iei decizii pentru că sunt corecte.”

O să închei cu un citat al lui C.S. Lewis, care spune așa: „Citim ca să aflăm că nu suntem singuri.”

 Persida Trifan, 38 ani, Lupeni, județul Hunedoara