Dezvoltarea abilităţii de a decoda presupune cunoaşterea literelor alfabetului și a relaţiei lor cu sunetele – relaţia grafo-fonemică – sau, cu alte cuvinte, cunoaşterea corespondenţei literă și sunet.  Urmărim prin această arie de dezvoltare să îi învăţăm pe copii că sunetele sunt redate prin litere și că o literă sau un grup de litere denotă consecvent acelaşi sunet. Cunoașterea acestei relaţii va ajuta copiii să decodeze cuvinte necunoscute, să spargă codul textului scris. Stăpânirea cheii de spargere a „codului” le permite apoi să citească atât cuvinte izolate, cât și cuvinte legate în propoziții.

Abordarea cea mai larg răspândită de învăţare a citit-scrisului în sistemul nostru de învățământ este cea numită metoda fonetică, analitico-sintetică. Mai puţin răspândit este însă demersul de a-i învăţa pe copii să decodeze citind cuvinte care apar într-un text întreg (vezi metoda ABEL).

Instruirea analitico-sintetică explicită și sistematică – individual, în grup mic sau în grup mare (clasă) – este mai eficientă atunci când oferă copiilor ocazii frecvente de a învăţa nu doar despre relaţia literă-sunet, ci și de a aplica aceste cunoștințe în citirea cuvintelor izolate, a propozițiilor și textelor întregi (povești, cărţi ilustrate la nivelul de citire adecvat).

Cum se manifestă problema?

Din perspectiva copilului

• Nu știu cuvinte care rimează cu „casă” (etc.) 
• „Ce vrei să spun când îmi ceri să recunosc sunetele din cuvântul joc?” 
• „Nu sunt sigur câte silabe sunt în numele meu.”

Din perspectiva părintelui

Copilul meu:

• Găsește cu greu cuvinte care rimează cu cuvinte simple cum ar fi „casă” (masă, clasă). 
• Nu este interesat de jocurile legate de cuvinte, de limbă, de rime.

Din perspectiva profesorului

• Nu sintetizează corect sunetele; de ex., nu leagă sunetele j, o, c pentru a pronunța joc. 
• Nu realizează corect activitățile de înlocuire a unui fonem cu un altul; de ex., nu poate înlocui [c] cu [m] pentru a transforma casă în masă. 
• Nu poate număra cu uşurinţă silabele dintr-un cuvânt sau cuvintele dintr-o propoziție.

Cum se poate îmbunătăți această abilitate?

Ce poate face copilul

• Joacă jocuri de cuvinte și sunete cu părinții sau profesorii. 
• Ai răbdare cu învățarea de noi informaţii legate de cuvinte și sunete. 
• Antrenează-te să distingi sunetele individuale în cuvinte. 
• Poate ajuta să folosești jetoane pentru a reprezenta fiecare sunet pe care îl auzi într-un cuvânt.

Cum poate să ajute părintele

• Jucați jocuri cu sunete, de ex. ajută copilul să se gândească la cuvinte care încep și/sau se termină cu un anumit sunet („Fazan” cu sunete). 
• Inventați propoziții simple în care toate cuvintele încep cu acelaşi sunet: Toţi trag de Tina, Tușa și Titi. 
• Citiți cărţi cu povești cu rime multe. Învățați cântecele cu rime, scurte poezii.

Ce poate face profesorul la clasă

• Pentru evaluarea abilităţii de a decoda și a cunoașterii relației sunet-literă, instrumentul de evaluare a literației emergente conţine două probe:

• • • Recunoaşterea și reproducerea alfabetului
    • Recunoaşterea instantanee a cuvintelor (a celor familiare și a celor uşor decodabile)

• Folosiți cât mai multe dintre resursele și activitățile care țintesc această problemă ca de exemplu Cutia cu litere, Construirea cuvintelor, Abordarea multisenzorială, Cuvinte vizuale, Decupează, capsează, citește, Recunoașterea sunetului, Sunetul și litera Z.

Exemple de fișe de lucru care țintesc această problemă

Secțiunile Cum se manifestă problema? și Cum se poate îmbunătăți această abilitate? sunt traduceri și adaptări din sursa Target the problem. Mai multe informații despre această arie și ce puteți să faceți la clasă găsiți în cursul online gratuit Toți copiii citesc.