Doamna, mai citim astăzi?

Începem să citim pe rând un fragment mai lung. Primii cinci copii au o lectură cursivă, cu intonație, respectând semnele de punctuație. Ajungem la un copil care citește încet, se încurcă, trebuie corectat mereu. Copiii își pierd răbdarea, unii încep să râdă sau chiar să facă glume pe seama colegului. Cum gestionăm o astfel de situație? Știm că niciun copil nu trebuie lăsat în urmă. Din punct de vedere cognitiv și intelectual, copilul trebuie ajutat să evolueze. Mai mult decât atât, el trebuie să fie stabil emoțional, cu o stimă de sine ridicată, are nevoie să-și cunoască propria valoare și în același timp trebuie să-i respecte și să-i aprecieze pe ceilalți.

Cuvântul-cheie ar putea fi colaborarea. Astfel copiii simt că nu sunt singuri pe drumul cunoașterii, își arată vulnerabilitățile, dar își exploatează și punctele tari, se ambiționează să-și depășească limitele pentru a demonstra că pot să facă mai mult. Iată de ce aș vrea să vă descriu pe scurt ce am activități am realizat în cadrul unui proiect transfrontalier* în care elevii mei au avut ocazia să colaboreze cu elevii unei școli din Republica Moldova.

1. Salutul virtual
În această primă întâlnire important pentru noi ca profesori a fost să vorbim cât mai puțin și să le dăm șansa să se cunoască: Cum este localitatea voastră?”, „Mergeți la școală cu autobuzul sau pe jos?”, „Câți sunteți în clasă?” etc. Apoi le-am expus o listă de X texte și le-am dat ocazia să le aleagă. Ne-am oprit la Bivolul și coțofana de George Topîrceanu și la Povestea furnicii de Ion Druță. Iar la final ne-am ales și un nume pentru grupul nostru: Exploratorii.

2. Ateliere de lectură
Fabula Bivolul și coțofana a fost ascultată, explicată, discutată, citită pe roluri, memorată, interpretată artistic. Copiii care citeau mai greu au beneficiat de aceste exerciții prin lecturarea cu voce tare, de mai multe ori, a unor secvențe mai mici.
În ceea ce privește Povestea furnicii, pentru copiii din România textul scriitorului basarabean a reprezentat o provocare. Înainte de a-l citi în clasă, am făcut cunoștință cu unele cuvinte pe care le-am explicat și le-am integrat în enunțuri: răsărită, păpușoi, moscălaș, hodină, fercheș, glod, nădejde etc.
După audierea poveștii, pentru înțelegerea de bază a textului, copiii au răspuns la întrebările Cine? Când?, Unde? Ce? Cum?, De ce? etc. Pe urmă am intrat iarăși, încet, în lumea textului, prin lectura explicativă.

Am evitat cititul mecanic și din acest motiv am mers încet, ca furnica, pentru ca textul să fie înțeles foarte bine. Am citit în lanț câte un fragment, ne-am oprit, am discutat, am analizat. Lectura pe roluri a avut și în acest caz un rol foarte important în dezvoltarea citirii fluente, expresive.

3. Atelierele de creație
Copiii din România și din Basarabia au colaborat formând grupe mixte. Au folosit platformele digitale StoryJumper, Canva sau WordWall pentru a realiza hărți mentale ale personajului, rebusuri, animații, benzi desenate etc. La întâlnirea finală, fiecare echipă a prezentat propriul produs digital.

Aș putea spune că strădania profesorului de a-i apropia pe elevi de lectură seamănă cu drumul parcurs de furnică. Plină de entuziasm, am pornit și eu dornică să-mi fac datoria față de „mușuroi” și am gândit numeroase planuri pentru „furnicile” mele. Totuși, uneori am simțit că trece timpul și batem pasul pe loc, deoarece copiii nu progresau în ceea ce privește lectura expresivă. Eram ca furnica ce se rătăcise înconjurând de o sută de ori bostanul. Mai mult decât atât, memorarea unei fabule și recitarea ei într-o manieră artistică a fost o adevărată încercare pentru cei mai  mulți copii. Acela a fost momentul în care am simțit că alunec, precum furnica, în gaura unui șobolan. Totuși, câțiva copii au reușit să impresioneze prin interpretarea lor, așa că am pornit cu mai multă încredere înainte. 

Când au început să lucreze la portofoliul digital, copiii au spus că se simt bine cu alți colegi, că le place să-și facă prieteni, dar că e greu să lucreze de la distanță cu persoane pe care nu le cunosc foarte bine. Am învățat că pentru o astfel de muncă în echipă trebuie împărțite mai bine sarcinile, trebuie stabilite niște metode de comunicare și niște reguli de redactare care sunt respectate de toată lumea pe parcurs. 

Drumul nostru continuă, explorăm texte literare mai lungi sau mai scurte, ne place să ne aventurăm în lumea frumoasă a cărților. Lectura este o activitate complexă, care se învață în ani de zile, iar bucuria de a citi și plăcerea de a sta cu o carte în mână sunt daruri pentru toată viața. De fapt acesta este scopul călătoriilor noastre, fiecare copil ajungând să coboare alături de ceilalți în profunzimea textului literar, dar mai ales în propriul suflet, în funcție de experiența și de valorile personale. Prin lectură ajungem să explorăm lumea din jur și pe cea din sufletul nostru, exact ca furnica plecată să caute coaja de sămânță pentru a o aduce în mușuroi. 

*Explorarea textului literar prin colaborare s-a realizat în cadrul proiectului transfrontalier Educație online fără hotare, Personajul literar – între model și antimodel. Au participat elevi de clasa a V – a din Instituția Publică Gimnaziul Floreni, Raionul Anenii Noi, Republica Moldova, coordonați de doamna profesoară Lucia Cojocari, împreună cu elevi ai Școlii Gimnaziale Alexandru Ioan Cuza din București.