Elevi care pot să ajungă tot mai sus

22 septembrie 2022

„Să fii cadru didactic e ca și cum ți-ai pune în fiecare zi un costum de erou cu super puteri. Chiar dacă îți planifici activitatea pentru a doua zi, nu știi niciodată ce o să întâlnești și ce surprize îți oferă copiii. Din orice dezamăgire vei vedea că iese ceva bun. Orice dezamăgire te duce mai departe și implicit îl duce și pe copil mai departe.”

Acesta este modul în care Adina Popa vede viața în calitate de învățătoare. Ea predă la Școala Gimnazială „Preutești”, din județul Suceava, la structura Basarab. Școala unde aceasta este învățătoare se bucură din anul 2017 de o „casă nouă”. Până atunci copiii au învățat într-un conac; loc ce amintea de trecut, ca o întoarcere în timp.

„Îmi amintesc când a trebuit să facem trecerea de la conacul acela boieresc la școala nouă, trebuia să coborâm o pantă, cu toate cărțile în brațe. Eram în șir indian, copiii și profesorii cu câte-un braț de cărți și ne bucurăm că ne ducem comoara în școala cea nouă. Comoara fiind cărțile.
Sunt copii interesați de cărți. Din păcate, de asta vă și spun că prețuim atât de mult ceea ce aveam acolo, chiar dacă era vorba de cărți vechi. Am ales să le luăm cu noi pentru că doream foarte mult să învățăm să citim, să scriem”, ne confesează Adina Popa.

Echipa Laboratorului cu scLipici

Micile reușite care contează
Condițiile pe care le au copiii acasă nu sunt întotdeauna cele mai fericite și din acest motiv trebuie să se lucreze cu ei într-un mod cu totul și cu totul special. În acest sens, Adina Popa a apelat la Laboratoarele de literație și la Școala cu scLipici; moment în care a început colaborarea cu Fundația Noi Orizonturi.

„Pentru noi a fost de mare folos. Nu ne-am mai simțit singuri și am putut să ne îmbogățim resursele și biblioteca noastră. Am putut să adăugăm lângă acele cărți vechi, pe care le luasem cu noi și cărțile noi, frumoase, care i-au bucurat pe copii și pe care le-am primit în dar de la Fundația Noi Orizonturi”, spune învățătoarea.

Fiind o școală în dezvoltare, copiii și învățătorii se implică în multe tipuri de proiecte, de la cele Erasmus, la activități extrașcolare. În învățământul primar sunt prioritare competențele de citit-scris, motiv pentru care activitățile extrașcolare se centrează pe aceste competențe. Copiii învață cu drag prin metode inovative, care îi ajută chiar și pe aceia ce au „pierdut trenul” din ciclul achizițiilor fundamentale.

Elevi ce participă la activitățile din cadrul Laboratorului de literație

Există copii care nu au putut frecventa școala într-un moment atât de crucial pentru ei, în care se formează practic competențele de citit-scris. Cu toate acestea, o parte din ei au reușit să conștientizeze rolul educației, prin toate eforturile depuse de cadrele didactice și prin toate proiectele organizate. Chiar dacă au ajuns în clase mai mari și nu reușesc să citească și să scrie la același nivel cu colegii lor, copiii pot recupera.

Chiar dacă multă lume ar putea să fie sceptică în privința lor, copiii s-au reîntors la școală, au participat la activități extrașcolare și acum sunt pe drumul cel bun.

„Poți să înveți să scrii și să citești chiar și în clasele a treia și a patra. Important este să îți dorești și bineînțeles să ai lângă tine acele cadre didactice entuziaste și pregătite, care să îți ofere o altă variantă, poate mai potrivită pentru tine, pentru nevoile tale de dezvoltare. Nu toți copiii se dezvoltă în același timp.

 

Dacă am reușit măcar pe un elev să îl readucem la școală prin aceste activități și să îl determinăm să învețe să scrie și să citească, atunci este un mare câștig. Noi, cadrele didactice suntem împăcate cu această idee, că încă se poate și mai așteptăm. Mai sunt elevi pe care îi așteptăm să se întoarcă. Încă nu am reușit cu toți, dar avem această speranță”, ne spune învățătoarea cu încredere.

Elevii învățând să fie recunoscători pentru ce au, în cadrul activității „Mulțumesc”, cântând cu Gașca Zurli

Pasiuni ce deschid noi drumuri
Traseul didactic parcurs de către Adina Popa face ca aceasta să se simtă confortabil cu toate categoriile de vârstă, fiind cadru didactic de 15 ani. La început a fost profesoară de română și de franceză, dar s-a hotărât să se întoarcă la „cei mici” după anii de predare în învățământul gimnazial și liceal. Aceasta a rămas pentru că pe parcursul timpului a descoperit multe resurse pe care le poate aplica eficient în ciclul primar.

„Pe baza experienței mele anterioare ca profesor de gimnaziu și liceu, cu toate resursele cu care am venit de acolo, am reușit să îmi adaptez metodele și să le aplic cu cei mai mici pe specializarea aceasta”, zice Adina Popa.

Aceasta nu a rupt legătura cu cele două discipline pe care le-a predat, româna și franceza, reușind să le integreze în activitățile cu elevii ei din clasele primare. Datorită pasiunii pentru limba română, a fost interesată să descopere în materie de comunicare și de literație metode noi, astfel aflând despre Fundația Noi Orizonturi.

„Cu siguranță implicarea în proiectul Școli cu scLipici mi-a oferit o altă perspectivă și mi-a dat mai multă încredere că voi reuși. Lucrând cu elevi din medii defavorizate și în condiții mai dificile, ajungi la un moment dat să nu mai crezi că metodele tale, pe care le foloseai cu elevii care au condiții bune acasă, o să dea aceleași rezultate pentru elevii din medii defavorizate.

 

Era clar că trebuie să abandonez ideile primite, să le predau elevilor pe care îi am în fața mea, și nu elevilor pe care mi-aș fi dorit eu să îi am. Proiectul m-a făcut să fiu mai conștientă și mai atentă la elevii mei, la felul în care funcționează ei, de fapt. Să îmi adaptez metodele, să vin cu lucruri noi”, ne spune Adina despre experiența ei în cadrul proiectului Școli cu scLipici.

Vânătoarea de comori a venit cu surprize literare

Activitățile ce țin de limba franceză le-a putut continua prin proiecte extrașcolare și printr-o convenție de stagiu din Franța, primind anual studenți în practică.

„E un stagiu de observare a practicilor pedagogice din învățământul primar. Așa putem să facem un schimb de experiență extraordinar. Noi le prezentăm metodele noastre, ceea ce descoperim, metodele folosite în cadrul Laboratorului de literație, metodele folosite în cadrul Școlii cu scLipici și ei, la rândul lor, au ocazia să observe și să își asume lecții cu cei mici, la final făcând un bilanț al observațiilor asupra practicilor franceze și românești.

 

Laboratorul de literație și Școala cu scLipici sunt activități care au fost apreciate pentru că lucrurile nu se întâmplă la fel și în străinătate. Sunt niște practici pe care le-am dus peste hotare în felul acesta”, povestește învățătoarea.

Metoda ABEL

Metoda ABEL, listele de cuvinte și cutiile Ekolin sunt câteva metode aplicate de către Adina Popa în cadrul orelor sale; resurse ce i-au oferit acesteia o nouă perspectivă asupra citit-scrisului. O lungă perioadă de timp, în învățământul primar a folosit metoda fonetică analitico-sintetică, crezând că este singura metodă care îi poate ajuta pe elevi să învețe să scrie și să citească.

Aceasta și-a dat seama că atunci când îi vine un elev în clasa a treia cu lacune mari, care poate să scrie doar cuvinte simple precum mama sau tata, această metodă nu poate să fie folosită eficient pentru că un copil de nouă ani nu mai are aceeași răbdare ca cei de șase sau șapte ani.

„De exemplu, toate metodele erau lucruri noi pentru mine în momentul când le-am descoperit. A fost o bucurie să învăț ceva nou. A fost o descoperire și a trebuit la rândul meu să învăț pentru a-i putea învăța și pe elevii mei. Cred că tocmai ineditul acestei situații, faptul că și eu am fost pusă în situația aceasta de-a învăța și de-ai face pe copii să învețe altfel, a determinat succesul, progresul pe care l-am avut cu pași mici.

 

A fost o schimbare în mine, care a dus la generarea alte schimbări. De la mine, către elev”, zice Adina Popa.

Folosirea metodelor recomandate de Fundația Noi Orizonturi au ajutat-o să iasă din impas. A folosit caietul de evaluare a literației emergente și inventarul informal de citire pentru a-și cunoaște elevii mici cititori.

„Sunt resurse care necesită disciplină, flexibilitate din partea cadrului didactic, rigurozitate și creativitate. Rigurozitate pentru că sunt concepute atât de bine și într-o manieră profesionistă care demonstrează că se cunosc foarte bine stadiile de dezvoltare ale copilului. Creativitate pentru că tu, ca învățător, ești liber să îmbunătățești fișa. Trebuie să le adaptezi în funcție de nevoile elevului tău, dar asta deja te ajută foarte mult pentru că ai o structură și nu pierzi timpul”, ne spune Adina Popa despre resursele descoperite.

Jurnal cu scLipici

Experiențele elevilor
Cadrele didactice încearcă să le deschidă părinților orizonturile și să îi determine să își trimită copiii la școală, dar și să aibă mai multă încredere în copiii lor. Chiar dacă se întâmplă ca anumiți elevi să vină cu goluri mari, aceștia pot să învețe pe parcurs, cu ajutorul unor profesori implicați și al metodelor bine alese.

Dificultățile întâlnite sunt acelea ce țin de aducerea și menținerea elevului cu risc de abandon la școală. Învățătoarea ne-a povestit despre un elev din clasa a patra care nu reușește să frecventeze constant școala, din cauza problemelor din familie. În zilele când vine, atât colegii, cât și învățătoarea sunt bucuroși să îl revadă. În comportamentul băiatului se observă chiar și o motivație intrinsecă, fiind dornic să învețe să scrie și să citească la fel ca ceilalți colegi. Pentru că familia este centrul de greutate, oricât și-ar dori învățătoarea să-l ajute, acest lucru nu este posibil.

Chiar dacă astfel de situații sunt demoralizante, învățătoarea continuă să aibă speranță în elevi și să lucreze cu aceștia, având copii cu care face progrese. Un astfel de exemplu este un elev care a pornit de la zero, iar după doi ani de participare la Laboratorul de literație, chiar dacă mai întâmpină dificultăți, a reușit să scrie și să se descurce din ce în ce mai bine.

Elev care lucrează cu alfabetarele NumLit

Elevul vine dintr-un mediu defavorizat cu o situație economică precară, dintr-o familie în care niciun membru nu știe să scrie sau să citească. Băiatul nu vedea rostul de a învăța sau de a-și face temele, considerând că educația nu este cea care poate să îți oferă o viață mai bună. Când a ajuns în clasa a treia, au ieșit la iveală golurile pe care le avea, dificultăți de citire, acesta abia silabisind.

La început, Adina Popa a conceput și aplicat un plan de intervenție personalizat, bazându-se pe metoda fonetică analitico-sintetică. Abordarea aceasta nu a funcționat și situația a descurajat-o. Cu toate acestea, a lăsat lucrurile să meargă natural, iar atunci când a venit prima oră a Laboratorului de literație, a amenajat un spațiu special unde să desfășoare activitatea, pentru ca elevii să simtă că există un loc special pentru ei. În acest mod, a ajuns și acest elev să participe la laborator. Atenția pe care a primit-o de la învățătoare și impactul de a se auzi pentru prima dată citind (fusese înregistrat citind) l-au determinat pe băiat să își dorească să ajungă la rezultatele colegilor săi.

La Școala de vară cu ScLipici. Diversitatea ca valoare și o nouă perspectivă adusă de povestea „Cu toții au văzut o pisică”

„S-a simțit cumva important dintr-o dată. A simțit că intră în alt ritm, că altfel mă raportez la el; că încep să dialoghez cu el într-un fel în care el nu era obișnuit până acum. Am vizionat, după aceea, înregistrările, am remarcat că era foarte atent și îi era teamă nu cumva să se facă de râs. Începea să conștientizeze că el totuși are o dificultate, că îi va fi totuși greu. Față de colegii lui s-a simțit diferența.

 

Cred că filmarea l-a impresionat cel mai mult, pentru că nimeni nu l-a mai filmat până acum. Chiar mi-a zis că este foarte emoționat, iar la final i-am și arătat. S-a urmărit el singur și a rămas ușor marcat. Nu a spus nimic. A fost o zi în care nici eu nu i-am spus nimic, dar l-am lăsat să se gândească. A doua zi a venit el, din propria inițiativă cu un caiet și un pix și voia deja să îi dau litere. Am început cu listele de cuvinte, cuvinte simple din două, trei litere, pătrunzând încet în lumea lui”, își amintește învățătoarea despre această experiență.

Elevul este foarte apreciat de către colegii lui și de învățătoare, fiind încurajat. Când a reușit să citească integral, primul text simplu, cap-coadă, toți copiii l-au aplaudat. Chiar dacă uneori există imbolduri din partea elevilor de a mai râde de alți colegi, învățătoarea gestionează astfel de momente și le amintește că sunt o echipă și că e normal să aibă atât plusuri, cât și minusuri.

Un elev citind

Pentru a cunoaște mai bine experiența elevilor, am vorbit cu mama unui elev din clasa Adinei Popa. Băiatul are 11 ani și este în clasa a patra. Chiar dacă de la grădiniță era o fire mai retrasă, care nu interacționa cu restul copiilor, venind la această școală, băiatul a reușit să se deschidă, iar acum vorbește cu interes despre colegi și doamna învățătoare.

Acum merge cu drag la școală și nu dorește să lipsească de la ore. Cu colegii se înțelege bine și se ajută între ei. La școală fac exerciții împărțiți pe grupe și chiar și acasă are interesul de a-și suna un coleg, pentru a vedea ce rezultate a obținut fiecare.

O altă schimbare apărută în comportamentul lui este pasiunea pentru citit. După ce a participat la tabăra cu scLipici, acesta a început să citească cu drag.

„I-a dat încredere mai multă în el doamna învățătoare. Probabil folosește metode interactive de predare la clasa, îmbină jocul cu educația. I-a dezvoltat plăcerea pentru citit. Am văzut că îi pune să citească pe săptămână câte-o carte și s-o povestească la școală.

 

Mă bucur foarte mult că acest proiect s-a derulat aici, la școală și că l-a făcut pe M. să îmi ceară să îi comand cărți și să citească foarte mult. Pentru că citind, el își dezvoltă vocabularul și altfel se descurcă la compuneri. Acum nu îmi mai cere să-l ajut, doar să îl verific. Folosește cuvinte noi, le încadrează chiar foarte bine în contexte. Sunt mulțumită de copilul meu”, ne spune mama băiatului fericită.

Tot în cadrul taberei și a excursiilor făcute, a avut ocazia să întâlnească noi elevi, care să fie la fel de înalți ca el. Astfel, băiatul a început să se simtă mult mai bine cu corpul său. El a reușit să își facă prieteni noi cu care încă ține legătura și să descopere că poate să fie plăcut și distractiv să înveți, mai ales atunci când ești sprijinit de cei din jur.

Final de Școală de Vară cu scLipici

Un univers ce merită explorat
Adina Popa ne-a povestit despre cum își dorea, atunci când era mică, să se facă astronaut și cum crede că nu este foarte departe de meseria aleasă.

„Cred că nu m-am depărtat foarte tare de visul meu. Chiar dacă nu sunt astronaut, fiind cadru didactic, chiar pot ajunge sus cu elevii mei. Pot să-i transport într-un alt mediu. Să-i fac să iasă din atmosfera cu care suntem obișnuiți. Uneori ei vin cu un bagaj foarte toxic din păcate. Problemele familiale îi afectează, situația de acasă, faptul că sunt izolați, că sunt defavorizați. Situația asta își pune amprenta asupra stimei de sine, asupra încrederii pe care o au în reușită”, spune Adina Popa.

Nu întâmplător a ales melodia „Tot mai sus” a lui Marius Moga ca să fie imnul laboratoarelor de literație. Atât melodia, cât și videoclipul, îi îndeamnă pe elevi spre depășirea condiției lor.

Faptul că îi poate ajuta pe copii să călătorească în noi spații, să îi îndrume până în clasa a patra pentru a ajunge la destinația finală; moment când aceștia sunt pregătiți pentru următoarea călătorie, o determină pe Adina Popa să își aprecieze meseria, să se bucure și să se simtă mulțumită.

Sursa foto: Arhiva personală a Adinei Popa

Articol realizat de Diana Cornea

Site realizat de Fundația Noi Orizonturi în colaborare cu Romanian American Foundation. Designed by NODE