Ce este necesar a fi de făcut în clasa pregătitoare pentru a le asigura tuturor copiilor un start bun în dezvoltarea citit-scrisului? Cum putem asigura un avânt cât se poate de bun, inclusiv pentru acei copii care nu au fost la grădiniță? Ce facem cu acei copii care poate că nu au ținut o carte în mână, copii a căror curiozitate probabil că nu a fost încurajată și care nu au avut parte de dialoguri care să le medieze cunoașterea lumii din jurul lor? Adică pentru acei copii pentru care s-a inventat clasa pregătitoare, în primul rând.

Pentru răspunsuri la aceste întrebări am discutat cu Marinela Scripcariu, expert literație, Fundația Noi Orizonturi. Marinela este învățătoare cu 30 de ani de experiență la clasă, cu copii din diverse medii pe care i-a întâlnit în diverse contexte de învăţare, inclusiv în afara școlii, autoare de materiale de învăţare pentru cei mici și pentru colegii profesori. De-a lungul carierei sale, Marinela a dovedit multă dibăcie în a-i învăţa pe diverși copii să citească și să scrie. Nu mai e nevoie să spunem că este o persoană care, la rândul ei, caută, învaţă, inovează, testează, împărtășește experiențele sale profesionale cu colegii.

De ce anume au neapărată nevoie copiii pentru a învăţa să citească și să scrie?

Au nevoie de cât mai multe cărți pe care să le găsească în clasă. Dar care să fie bogat ilustrate și:

• îi ajută să se recunoască pe ei înșiși, precum într-o oglindă 
• prin care să poată explora lumea ca printr-o fereastră, privind în afară și înspre interior
• sunt cu pățanii bune și rele, cu lucruri frumoase și urâte, mari și mărunte, colorate și șterse, domoale și arțăgoase
• le spun povești, îi amuză, îi transpun în aventuri
• le oferă cuvintele cu care învață să dea sens diverselor nuanțe ale acestei uriașe lumii înconjurătoare,
• îi familiarizează cu felul în care sunt și gândesc semenii, adulții, alți copii
• le oferă ocazii de a conversa despre lume și viață
• le fac poftă de întâlniri cu alte cărți.

Poți să dai câteva exemple și de ce se încadrează ele în regulile pe care ni le-ai prezentat?

În general toate cărțile Juliei Donaldson. “Cel mai fain uriaș din oraș”, de exemplu, este o carte de acest fel. În aceeași categorie a cărților care se potrivesc foarte bine la clasa pregătitoare sunt cărțile cu rime jucăușe, spre exemplu: “A doua carte cu Apolodor”, sau cărțile lui Eric Carle, “Omidă mâncăcioasă”, “Gărgăriță morocănoasă”.

Și în școlile de vară, cu ScLipici, am folosit cartea “Cel mai fain uriaș din oraș”, de Julia Donaldson.

Povestea este despre un (suflet) uriaș care, după ce își cumpără tot felul de haine faine ca să-și schimbe cămeșoiul cel jerpelit și sandalele vechi, alege să le dea unor animăluțe care au nevoie de ajutor. Girafa e răcită și are nevoie de un șal – astfel că primește cravata cea nouă a lui George uriașul. Țapul are nevoie de pânză pe catarg – el primește cămașa. O familie de șoricei primește un pantof drept casă. Un pui de vulpe primește o șosetă drept sac de dormit. Un cățel primește cureaua cea nouă a lui George, care se face potecă uscată pentru ca acesta să treacă peste mlaștină. Generozitatea lui George, care își regăsește hainele vechi atât de dragi lui, este răsplătită de animalele pe care le-a ajutat cu o coroniță și o scrisoare de la animalele pe care le-a ajutat și care îl declară cel mai prietenos uriaș din oraș.Înainte de citire, copiii pot fi antrenați în discuții despre ce înseamnă bunătatea, generozitatea, prin ce gesturi putem arăta că ne pasă de cei din jurul nostru care sunt necăjiți. Activitatea de citire propriu-zisă se pretează la opriri pentru a anticipa pe cine va ajuta George și cum. După încheierea lecturii,  reluăm ideile de la început – ce înseamnă și cum se poate manifesta generozitatea, solidaritatea, grija față de semeni.

Ce activități se pot face pe baza lecturii unei cărți potrivite pentru clasa pregătitoare?

Ca să continui pe exemplu cărții “Cel mai fain uriaș din oraș” pe baza lecturii se pot face activități precum:

• învățarea unor cuvinte noi: bordei, jerpelit, catarg, romb etc.
• construirea unei case pentru uriaș. Pe echipe, copiii pot concura pentru a realiza cea mai mare/ înaltă și stabilă construcție într-un interval de timp dat din materiale precum scobitori, paie, carton, plastilină, agrafe de birou
• reconstituirea ghetei uriașului dintr-o cutie de carton. Cât de mare ar fi aceasta dacă ne ghidăm după imaginile din carte? Cum se compară un astfel de pantof cu pantoful unui copil? De câte ori e mai mare? Ce dimensiuni ar avea?
• compunerea unei melodii pentru cântecelul lui George
• realizarea unor scrisori cu imagini prin care să exprime recunoștință și apreciere față de cei care i-au ajutat sau îi sprijină

Dar ce rol are învățătorul și lucrul la clasă în medierea întâlnirii elevilor cu cărțile?

Pentru ca aceste cărți să-și justifice existenţa îmbelșugată în clasa pregătitoare, e nevoie ca ele să fie la îndemâna copiilor iar întâlnirea cu ideile purtate de ele e nevoie să fie mediată de un profesor priceput. Ce face un profesor priceput?

• se asigură că diversitatea experienţelor de viață cu care vin copiii la școală devine o sursă bogată de învăţare pentru toţi. Atunci când ne adâncim într-o carte împreună, sigur vom vedea lucrurile diferit deoarece le vom privi prin prisma acestor experiențe diverse.
• Are răbdare să înţeleagă punctul de vedere al fiecărui copil.
• Înţelege unde se situează fiecare copil pe continuum-ul învățării citit-scrisului și ghidează cu grijă imensă paşii fiecăruia pentru a progresa și a avea experiența reuşitei.
• Nu sare peste ceea ce ar trebui să îi învețe pe fiecare dintre elevii săi până la capătul clasei pregătitoare doar pentru că 90% dintre micuți deja le știu la intrarea în clasa pregătitoare.
• Nu lasă să treacă nicio zi fără să le citească aceste cărți frumoase celor mici.

Ce metode folosești cu succes la clasă, care îi ajută cu adevărat pe copii să învețe să citească?

Am în tolba cu instrumente multe jocuri: jocuri cu litere, jocuri cu imagini, jocuri cu sunete, diverse materiale din care se pot modela sau „construi” litere sau cuvinte sau, de ce nu, cărți, dar și jocuri care necesită mișcare, care ne ajută să exersăm un ritm, jocuri care necesită gruparea diverselor obiecte, poezioare cu rime interesante care gâdilă plăcut urechea celor mici și îi învață pronunția clară a unor cuvinte chiar mai alambicate. Cu alte cuvinte, pentru copiii din clasa pregătitoare folosesc o varietate mare de jocuri, foarte plăcute lor, dar care constituie o adevărat „baie de limbaj”, o bălăceală jucăușă și antrenantă pentru spargerea codului alfabetic și deslușirea sensurilor înșiruirii de semne negre pe câmp alb.

De multe ori, numărul mare de copii la clasă îngreunează munca învățătorului. Ce poate face acesta pentru a sprijini chiar fiecare copil să facă progrese la citit?

În clasa pregătitoare, „doamna” folosește toate ocaziile pentru a comunica părinților ce învață copiii, cum progresează și cum poate sprijini familia eforturile școlii. Fiecare familie poate contribui la succesul micului școlar dacă „doamna” reușește să le comunice sarcini pe măsura înțelegerii adulților. 

De asemenea, alături de „doamna” e bine să fie și alți profesioniști sau alte persoane dispuse să citească împreună cu cei mici și în afara lecțiilor, să se joace cu acei copii care au nevoie de un efort suplimentar pentru a învăța să distingă sunetele, sau pentru a interacționa în contexte diferite folosind limba de predare.

Și un gând de încheiere?

Dacă cei mici au un start bun în clasa pregătitoare, șansele ca ei să învețe citit-scrisul cresc enorm de mult. Iar odată ce stăpânesc citit-scrisul, în fața celor mici se deschide poarta universului. Nimic nu îi mai oprește să exploreze lumea, reală și virtuală, să-i caute sensul și să-și caute locul cel mai potrivit în ea.