Citirea poveștilor cu voce tare la clasă:
Beneficii și strategii

27 ianuarie 2023

Dr. Charles Temple
Temple@hws.edu

Până la vârsta de 10 ani, copiii pot înțelege mai bine ce aud decât ceea ce citesc . Limbajul vorbit al copiilor, în general, nu avansează dincolo de sofisticarea limbajului la care sunt expuși, care li se vorbește. Există diferențe uriașe atât în ceea ce privește cantitatea, cât și sofisticarea limbii vorbite copiilor în familie . Limba scrisă folosește forme și vocabular diferite și mai complexe decât limba vorbită.

Ținând cont de cele de mai sus, citirea cu voce tare copiilor ar trebui să fie o parte esențială a educației lor cel puțin până la vârsta de 9 sau 10 ani.

Beneficiile pentru copii ale cititului cu voce tare de către învățător
1. Cărțile și cititul devin atractive pentru copii.
2. Copiii fac cunoștință cu structurile special ale limnajului scris.
3. Copiii învață cuvinte noi.
4. Copiii învață înțelegerea textului audiat.
5. Copiii învață să interpreteze cele auzite și își dezvoltă gândirea critică.
6. Copiii își îmbogățesc cunoștințele „despre lume”.

Pregătirea predării lecției
1. Citiți textul cu voce tare, înainte de a preda lecția, de mai multe ori pentru a-l putea citi fluent și expresiv.
           a. Gândiți-vă la vocea personajelor, dacă textul are personaje.
           b. Gândiți-vă la modalități de a folosi vocea naratorului pentru a exprima conturul emoțional al poveștii – când să accelerați, să încetiniți sau să faceți pauză; când să sune entuziasmat, speriat, dezaprobator sau bucuros.
2. Alegeți 4-5 cuvinte cheie și alte cuvinte potential necunoscute copiilor pentru a le introduce/ preda înainte de citirea cu voce tare.
3. Identificați în text și alte cuvinte care este posibil să aibă nevoie de explicație pe măsură ce citiți textul.
4. Identificați max. 4-5 puncte de oprire, unde veți cere copiilor să anticipeze ce urmează. Nu vă opriți de mai mult de 5 ori pentru a nu pierde firul textului/ poveștii.
5. Identificați locuri unde puteți să ghidați copiii ca să vizualizeze ceea ce se descrie în text.
6. Proiectați întrebările de discuție și activitățile de realizat după citire.

Predarea lecției

Înainte de citire
1. Arătați coperta cărții. Spuneți titlul și numele autorului. Priviți ilustrația împreună cu copiii. Întrebați-i ce le sugerează titlul despre poveste. Ce sugerează ilustrația? Dacă este relevant, întrebați ce alte cărți cunosc de același autor.
2. Predați patru sau cinci cuvinte noi. Alegeți cuvinte care sunt importante în poveste, precum și care vor avea o mare utilitate: adică elevii le vor întâlni adesea mai târziu când vor citi singuri. Întrebați ce le sugereză cuvintele despre îi ce s-ar putea întâmpla în poveste.
3. Dacă este posibil, faceți o „plimbare printre ilustrații”. Arătați copiilor imaginile din carte, dar opriți-vă înainte de punctul culminant. (Puteți să vă uitați înainte la mai multe imagini și să vă arătați mirarea prin mimică, gestică). Indicați și numiți cuvintele cheie care apar în imagini pentru a oferi un context pentru înțelegerea cuvintelor.

 

În timpul citirii
1. Citiți până la primul punct de oprire și întrebați copiii ce cred că se va întâmpla în continuare. (Primiți toate răspunsurile în mod neutru, cu încurajare).
2. Cereți copiilor să vizualizeze ceea ce sugerează cuvintele. Ce și cum „văd” cee ace e descris în cuvinte? Cum îi fac cuvintele să se simtă, ce gândește sau simte un personaj când rostește cuvintele?
3. Invitați copiii să repete replicile repetitive, interesante ale personajelor după ce le-ați citit.
4. Explicați cuvintele pe care s-ar putea să nu le cunoască.
5. Gândiți cu voce tare ocazional și spuneți copiilor ce vă face povestea să gândiți despre personaje (sentimentele și motivele lor), la fel, scena și intriga din ceea ce ați citit până acum.
6. Citiți până la următorul punct de oprire și întrebați copiii care dintre predicțiile lor se împlinesc. De unde știu ei? Ce cuvinte din text au fost indicii? Apoi cereți-le să facă mai multe predicții.
7. Repetați acești pași până când terminați de citit cartea.
8. Încă un lucru: Fiți pregătiți să sprijiniți răspunsurile elevilor la întrebările anterioare dacă nu prea vă oferă răspunsuri. Puteți spune: „Crezi că se va întâmpla X sau Y?” „Crezi că un personaj se simte așa sau așa?

După citire
1. Adresați întrebări care să declanșeze discuții.
a. Care au fost părțile preferate ale poveștii?
b. La ce se gândeau personajele și cum s-au simțit în anumite momente din poveste?
c. De ce au făcut personajele ceea ce au făcut?
d. Ce alte lucruri ar fi putut face personajele în momentele cheie ale poveștii?
e. Ce putem învăța din ceea ce s-a întâmplat în poveste?
2. Realizați alte activități de extindere.
a. Cereți elevilor să repovestească.
b. Scrieți ceea ce spun pe tablă și citiți textul creat împreună ca o activitate de experiență lingvistică (ABEL).
c. Rugați elevii să dramatizeze părți din poveste. Alegeți momentele de suspans maxim. Înainte ca elevii să joace o scenă, discutați cu ei ce ar putea gândi și simți personajele în acel moment.
d. Cereți elevilor să scrie o scrisoare unuia dintre personaje.
e. Spuneți sau citiți elevilor o poveste similară și cereți-le să o compare cu povestea pe care tocmai le-ați citit-o. De exemplu, puteți compara „Lupul și cei șapte iezi” cu „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă.

Pentru mai multe despre cititul cu voce tare la clasă, urmăriți cu subtitrare prezentarea profesorului Charles Temple:

Site realizat de Fundația Noi Orizonturi în colaborare cu Romanian American Foundation. Designed by NODE