Ce bunătăți găsim într-o bibliotecă?

14 martie 2023

Papucii la intrare, mochetă, fotolii puf, boardgames, spațiu comod de joacă și multe cărți frumoase, la îndemâna unor mânuțe mai mici sau mai mari, dornice să descopere o lume creată din cuvinte. Biblioteca Județeană din Sălaj pare o poveste cu iz nordic. Dar am primit recomandări ferme că aici trebuie să venim dacă vrem să înțelegem cum anume transformăm bibliotecile publice din România într-un loc în care părinții din comunitate vin cu drag alături de cei mici. Iar discuția cu managerul instituției, Marian Mariana Lucia, a clarificat de ce. O combinație perfectă de optimism cu efort susținut pe termen lung, soluții „în afara cutiei” și o linie directoare clară: biblioteca trebuie să rămână relevantă. Și mult respect pentru bibliotecar – interfața blândă și încurajatoare dintre carte și cititor.

În articol, managerul Marian Mariana Lucia, vă prezintă toate serviciile pe care un părinte le poate accesa într-o bibliotecă publică, dar și idei prin care se poate revigora o comunitate sprijinind această instituție. Vă las să citiți, eu mă duc să îmi fac abonament gratuit la biblioteca din județul meu.

Sunt manager doar de un an și jumătate la Biblioteca Județeana I.S. Bădescu Sălaj, dar sunt bibliotecar de 25 de ani. Am început la secția Împrumut pentru copii, iar apoi am trecut prin mai toate secțiile, plus partea de scriere și implementare de proiecte, formări pentru comunitate, fundraising.

Am avut un start foarte bun, pentru că în  2002 am înființat ONGul Asociația Prietenii Biliotecii, după un  model din SUA – Friends of the Library – recomandat de voluntarii PeaceCorps. Prin acest ONG am dezvoltat servicii în bibliotecă, accesând fonduri extrabugetare. De exemplu, am fost printre puținele biblioteci care ofeream acces gratuit la internet pentru public, iar în 2004, am reușit să digitalizăm toată baza noastră de date și să facem împrumuturi online, fără să mai scriem fișe. În 2008-2012, prin proiectul BiblioNet – un program mare, la nivel național – am fost singurul județ din țară care a reușit să modernizeze toate bibliotecile municipale, orășenești și comunale.

Ne implicăm în foarte multe acțiuni, de exemplu Citim împreună, Noaptea cercetătorilor, Noaptea bibliotecilor și multe altele. Iar de anul trecut, de când avem Ziua Națională a Lecturii, nu marcăm doar ziua de 15 februarie, ci timp de 2-3 săptămâni invităm persoane de bază din comunitatea noastră: Președintele Consiliului Județean, Vice-Președintele Consiliului Județean, Primarul orașului, autorul de cărți pentru copii Alex Moldovan, un actor cu origini sălăjene care acum joacă la București, să le citească copiilor.

În general, ne preocupă să implicăm toate categoriile de vârstă pentru că ne-am dat seama că se citește, doar să știi cum să-ți promovezi cartea. Ca bibliotecar și ca manager, eu nu pot să afirm că nu se citește, contează însă cum îi atragem. Recunosc că 70% dintre cititori sunt copii și tineri, însă am văzut cifrele din 2021 și 2022, iar noi am crescut cu 50% la numărul de permise. Nu sunt fake cifrele, sunt reale.

Șșșșș liniște!

În 2018-2019, am organizat un spațiu dedicat pentru copii între 0-6 ani și vedem zilnic părinți venind la bibliotecă cu bebeluși. Este un spațiu simplu, dar este amenajat ca un fel de mansardă, deasupra rafturilor de cărți, are mochetă, pot să stea fără papucei, sunt și pufuri acolo, sunt și băncuțe, scăunele și măsuță, au la dispoziție cărțile specifice acestei vârste – bogat ilustrate, cu sunete, pot fi pipăite etc. Mămici, tătici, bunici vin săptămânal cu copiii. Nici nu mai trebuie să facem promovare. Dacă postăm pe grupurile de mămici, spun și ele: „Uau, am fost, e călduț, e gratuit, e bine.”

Anul trecut am reușit să ne facem o filială într-un spațiu care obișuia să fie librărie înainte de 1989. În acel spațiu de 100 de metri pătrați, la parterul unui bloc, într-o zonă foarte accesibilă pentru copii și tineri, avem rafturi cu cărți, spațiu de joacă, fotolii, mese, pufuri, colț de robotică, calculatoare, ecran de proiecție. Este un spațiu luminos și, în spatele geamurilor de la stradă, amenajăm periodic vitrinele și n-ai cum să treci pe lângă vitrină și să nu vezi o inimioară de Valentine’s, niște patine de iarnă, un cufăr plin de cărți.

De anul trecut, ieșim mult în afara bibliotecii pentru a ajunge și la cei care nu știu ce servicii și resurse avem. Ne ducem periodic la mall (cam la 6-8 săptămâni). Mergem sâmbăta și organizăm activități acolo – poți să îți faci permis de împrumut, să împrumuți o carte, să participi la un atelier de creație (de exemplu, am făcut mărțișoare, flori din hârtie etc). Mă impresionează să văd tătici cu un copil în brațe și cartea în mână. Mi se face pielea de găină.

Sau am organizat o caravană a jocurilor (boardgames) care îți solicită creativitatea și gândirea strategică. Părinții vin și ne întreabă de unde le-am achiziționat, iar noi le spunem că le avem la bibliotecă și pot să vină oricând să se joace gratuit.

Să vă gândiți așa, noi când plecăm undeva încărcăm mașina cu corturi, cu pufuri, cu măsuțe, jocuri, cărți, tot ce avem la îndemână. Și ducem cu noi imprimanta pentru carduri și facem permise gratuite. Rar venim înapoi fără 20 de permise eliberate.

Bibliotecarul – ghid

Avem bibliotecari tineri, super-calificați, care sunt și ei părinți și au vaste cunoștințe vizavi de ceea ce este cerut sau cum să facă o recomandare, în special copiilor care vin frecvent. Le știm profilul, iar când spun că au citit toată colecția, știm ce să îi recomandăm în continuare.

Dacă vin o dată, de două ori, îi ghidăm, apoi ei se descurcă singuri și își organizează activitățile, își aleg singuri cartea, pot să o deschidă, să o cerceteze, să decidă dacă le place sau nu. Noi le acordăm încredere și le stimulăm curiozitatea.  Ei nu sunt vizitatori – sunt de-ai casei.

Aveți „…”?

În secția pentru copii, toată cartea este cu acces liber, asta înseamnă că nu avem cărți în depozit. Acum 20 de ani, copilul venea și cerea o carte, eu mergeam la raft, alegeam cartea și i-o dădeam. Acum foarte rar se întâmplă asta, doar dacă ne roagă ei să îi ajutăm.

În plus, pentru că baza de date este electronică, părinții și copiii pot să vadă online ce cărți avem, dacă cea dorită este disponibilă și chiar poate să o rezerve sau să prelungească termenul de retur al cărții. Iar dacă în bibliotecă nu se află o anumită carte, poate să o treacă în lista de dorințe și noi încercăm să o achiziționăm cât de repede putem.

Încercăm să nu fim restrictivi în a împrumuta cartea și în a achiziționa cartea. Noi am observat că atât copiilor, cât și părinților le plac cărțile noi, autorii noi. Cu atât mai mult cu cât atunci când părinții vin să solicite o carte, ei știu deja ce vor. Mai ales dacă este vorba de o colecție – păi vor să citească tot ce e cu Țup sau Erus.

Da, s-au scumpit cărțile, dar am încercat să găsim alte fonduri pentru a completa. Anul trecut, pentru că noi, conform legii, avem statut și de bibliotecă municipală și de vreo 10 ani anual primim finanțări prin ONG de la Consiliul Local pentru a organiza activitățile de vară, am cerut de data asta și bani pentru carte nouă. M-am dus cu argumente, prezentând cadrul legal și câte cărți trebuie să avem pe cap de locuitor într-un oraș. Am cerut 50.000 de lei și de toți banii am achiționat cărți noi. Asta pe lângă sumele acordate de Consiliul Județean, ei fiind ordonatorul principal de credite pentru biblioteca județeană.

Părinții volunatari ai bibliotecii

Cu resursele existente facem multe, dar ca să reușim să facem tot ce „am putea”, e nevoie de voluntari. La noi la bibliotecă se organizează club de șah, club de limbi străine, pe perioada verii oferim ateliere de pictură, teatru, mâncare sănătoasă, orice îți poți imagina, iar asta este posibil doar cu ajutorul voluntarilor – de multe ori părinți din comunitate.

Bibliotecile din mediul rural

Multe biblioteci au rămas fără cititori. Cartea e acolo. Dar e o carte învechită, neîmprumutată și nesolicitată. Ca un obiect de inventar. Eu, ca bibliotecă județeană, am doar datoria de a-i supraveghea profesional pe bibliotecarii din mediul rural. Nu pot finaciar să fac nimic pentru ei, pentru că ei sunt subordonați Consiliului Local și Primăriei. De acolo le vin banii pentru întreținerea clădirii, materiale, cărți. Este un mare dezavantaj  pentru că sunt foarte multe bilioteci care nu au primit un leu pentru carte nouă. Primarii spun că există calculatoare, se citește online, găsești cartea scanată, la ce să mai dea bani pentru carte nouă, că nu vine nimeni. Argumentul meu este că biblioteca nu este doar pentru a împrumuta carte.

Am vizitat fiecare bibliotecă din județ anul trecut și ca urmare a crescut numărul de primării care au alocat bani pentru cărți și cu ajutorul bibliotecarilor de acolo am depus la timp proiect de finanțare prin PNRR prin care modernizăm câteva zeci de biblioteci. Există mulți bibliotecari care trec peste obstacole și se încăpățânează să rămână în bibliotecă. 

Cum îți faci un abonament la bibliotecă

Facem permise gratuite și părinților, și copiilor, doar pe baza cărții de identitate – părintele are acces în secția adulți și copilul în secția de copii. Nu trebuie să plătești pentru nimic, nici măcar dacă îți faci un mărțișor și ți-l duci acasă. Odată ce ai permis, poți să împrumuți cărți, dar ai și acces la spațiile bibliotecii. 

Nouă ne place să dăm permise copiilor pentru ca ei să devină responsabili, să învețe că au un termen de împrumut și trebuie să returneze cartea.

 

 

Site realizat de Fundația Noi Orizonturi în colaborare cu Romanian American Foundation. Designed by NODE