Procesul de dezvoltare a limbajului oral presupune, printre altele, învățarea unor noi cuvinte, îmbogățirea vocabularului. Pentru a vorbi despre ceea ce vedem, gândim și simțim, pe scurt, despre ceea ce va compune experiența noastră de viață, avem nevoie de cuvinte multe pentru a ne putea exprima cât mai precis. (Ați auzit, probabil, că în Islanda se folosesc peste 40 de cuvinte pentru a numi tot atâtea feluri diferite de zăpadă.)

Vocabularul stăpânit joacă un rol important în învățarea cititului. Ca cititori începători, copiii folosesc cuvintele pe care le folosesc deja în limbajul oral pentru a desluși cuvintele tipărite. Să vedem, de exemplu, ce se întâmplă atunci când un cititor începător ajunge la cuvântul „strat” într-un text. Pe măsură ce decodează literele/ pronunță sunetele aferente reprezentate de literele s, t, r, a și t, cititorul poate recunoaște (sau nu) că sunetele respective formează un cuvânt familiar pe care l-a auzit și rostit de multe ori. Dacă „strat” nu îi este un cuvânt cunoscut, este posibil ca el să pronunțe „start”, cuvânt – posibil – mai cunoscut, compus din aceleași sunete, deși ordonate altfel. Cititorii începători au o sarcină mult mai dificilă atunci când au de citit cuvinte care încă nu fac parte din vocabularul lor oral.

Vocabularul este, de asemenea, foarte important pentru înțelegerea celor citite. Cititorii nu pot înţelege ceea citesc fără să știe ce înseamnă majoritatea cuvintelor. Din cuvintele cunoscute, ei își compun o imagine mintală care reflectă cele citite. Au nevoie de suficiente elemente de detaliu ca să construiască imaginea și, cu cât mai multe cuvinte cunosc, cu atât crește acuitatea imaginii mintale. Cuvintele necunoscute trebuie și ele „schițate”, integrate în imaginea mintală și sensul poate fi aproximat cu ajutorul elementelor ferme din acea imagine. Cu toate acestea, pe măsură ce copiii învaţă să citească texte mai complicate, ei trebuie să învețe sensul cuvintelor noi care nu fac parte din vocabularul lor. Aproximările (inferențele) trebuie confirmate (sau corectate) pentru ca acele cuvinte noi să poată deveni ancore ferme pentru lecturi mai avansate.

Putem distinge patru tipuri diferite de învățare a cuvintelor noi:

• învățarea unui sens nou al unui cuvânt cunoscut (de exemplu, se cunoaște sensul cuvântului „pană” ca fiind ceea ce acoperă corpul păsărilor, însă sensul nou de învățat este cel de oprire accidentală a funcționării unui mecanism (pană de cauciuc, pană de curent etc.);
• învățarea sensului unui cuvânt nou reprezentând un concept cunoscut (de exemplu, „omăt” ca sinonim al cuvântului cunoscut „zăpadă”);
• învățarea sensului unui cuvânt nou reprezentând un concept necunoscut (de exemplu, cuvântul și conceptul „hibernare”); 
• clarificarea, îmbogățirea și aprofundarea sensului unui cuvânt cunoscut (de exemplu, „mașină”).

Ce face un învățător cu experiență la clasă pentru a dezvolta vocabularul elevilor? Elevii săi au de realizat numeroase activități diverse, nu doar citirea sau ascultarea unor definiții. 

Aceste activități conduc copiii spre explorarea profundă a cuvintelor noi prin:

1. căutarea cuvântului în dicționar, citirea și discutarea definiției/ definițiilor;
2. căutarea unor cuvinte cu sens identic sau asemănător, respectiv cuvinte cu sens opus (acolo unde există);
3. identificarea categoriei de parte de vorbire căreia îi aparține (copiii nu e necesar să cunoască „substantiv”, „verb” șamd, ci pot stabili ce denotă cuvântul – este un obiect sau ființă, este o acțiune, este despre cum arată ceva sau cum se simte cineva etc.);
4. încadrarea într-un câmp semantic (de exemplu, are de-a face cu mijloace de transport sau se referă la vreme etc.);
5. compararea cu alte cuvinte cu care s-ar putea încurca (de exemplu, „hambar” cu „habar”, și-a „dres” vocea cu „dres” — ciorapii pantalon etc.);
6. construirea unor enunțuri în care se folosește cuvântul și sensul său este ilustrat relevant (gândirea unor exemple de comunicare din cotidian);
7. ilustrarea sensului cuvântului prin desen, mimă, căutarea unor ilustrații grăitoare.  

Dacă elevii realizează toate aceste activități, probabil că și cuvântul (rostit, scris) li se va întipări în memorie, și semnificația sa. În toate activitățile de dezvoltare a vocabularului, este important să subliniem legăturile multiple dintre cuvinte și să încercăm să introducem cuvinte noi legat de cuvintele cunoscute deja. 

Notă importantă: copiii probabil că vor avea bagaje de cuvinte diferite, interese și puncte de pornire diferite legate de cuvintele noi, de aceea e important ca activitățile să se realizeze astfel încât fiecare copil să-și dezvolte vocabularul. Putem cere copiilor să propună cuvinte dintr-un text citit sau audiat pe care ar dori să le exploreze mai profund. De exemplu, cuvântul „momeală”, cu sensul de „mâncare pentru a atrage peștii”, poate fi binecunoscut unor copii care au un pescar în familie, dar alții poate că nu l-au auzit (și „înregistrat”) sau nu l-au rostit niciodată, nici în contextul pescuitului, nici în alte contexte. Gândiți-vă cum puteți să creați ocazii de folosire repetată a cuvântului de către cei care nu-l cunoșteau și, în același timp, cum puteți oferi ocazii de îmbogățire, de explorare mai profundă a sensului, de descoperire a familiei de cuvinte sau chiar a unor sinonime pentru cei care îl utilizează deja. 

Sursă bibliografică

https://shanahanonliteracy.com/blog/five-things-every-teacher-should-know-about-vocabulary-instruction#sthash.rI9N6Lob.dpbs