Acest articol face parte din campania #CitimAcasa 2024, de încurajare a literației în familie inițiată de Fundația Noi Orizonturi și Citim Împreună România. Află mai multe și înscrie-te și tu: https://scolicusclipici.noi-orizonturi.ro/citim-acasa-2024/

La mulți ani de Ziua Internațională a Cărții pentru Copii

Ce minunată a fost luna martie, împărtășind modalități de promovare și îmbunătățire a Cititului Împreună Acasă prin discuții despre frumusețea recitării poeziei, importanța alegerii poveștilor de sezon și valoarea lecturii împreună a cărților scrise de autori români. Astăzi vom încheia campania #CitimAcasa pentru luna martie în același fel în care recomandăm părinților să încheie ziua pentru copiii lor…cu o poveste de seară.

Binecuvântarea poveștii de seară

Lectura la culcare aduce multe binecuvântări frumoase:

• La finalul unei zile care poate fi plină de incidente, crize de furie, separare, lucruri înfricoșătoare sau cuvinte neplăcute, obiceiul sigur de a ne îmbrățișa pentru o poveste la culcare, indiferent ce s-a întâmplat în acea zi, oferă siguranță precum o pătură sau un cuib moale. Dragostea acoperă o mulțime de păcate, iar o poveste de seară poate acoperi o zi plină de necazuri, atât pentru cititor, cât și pentru ascultător.
• Se recomandă să nu adormi furios. Acest lucru a avut cel mai mult sens pentru mine când am început să înțeleg că felul în care închei ziua de azi este felul în care voi începe ziua de mâine și cine vrea să înceapă o nouă zi supărat? Dacă doriți ca cel mic să aibă un început minunat mâine, încheiați astăzi cu un pic de tandrețe. Poveștile de seară sunt atât de tandre.
• Rutina este importantă pentru dezvoltarea copiilor, iar rutina de culcare este deosebit de importantă în învățarea obiceiurilor sănătoase de somn. O rutină de culcare fără o poveste este la fel de incompletă ca o rutină de dimineață fără micul dejun.
• Poveștile de seară, spre deosebire de poveștile din timpul zilei, sunt deosebit de abile în a spune „Te iubesc”, „Sunt aici pentru tine, indiferent de ce”, „Viața mea nu ar fi mai ușoară fără tine”. Uneori, noi, părinții, ne chinuim să punem în cuvinte ceea ce vrem să spunem copiilor noștri. Poveștile de seară pot turna aceste cuvinte iubitoare, liniștitoare și loiale în copiii noștri până când inimile lor debordează, chiar și atunci când suntem încremeniți în cuvinte sau ne e greu să le rostim.
• Poveștile de seară pot fi o lumină în întunericul nopții. Pentru copilul care se teme cu adevărat de întuneric, îmbrățișându-se cu o poveste de seară în fiecare noapte este ca și cum i-ai trimite un înger la pat. „Ești în siguranță și susținut, chiar și în întuneric.”
• Găsirea unei povești de seară pe care copilul tău o iubește, mai ales când sunt foarte mici, este importantă. Experimentați cu diferite cărți în timpul zilei, dar seara, alegeți un prieten. Citiți-o din nou și din nou și din nou.

Împreună cu laudele aduse poveștilor de seară, cred că merită să subliniez faptul că cititul cu voce tare pentru copii nu ar trebui să fie rezervat doar momentelor înainte ca un copil să-și închidă ochii la sfârșitul zilei. Acum, când copiii mei sunt mari și ne găsim adesea discutând despre poveștile pe care le-am citit împreună, foarte puține dintre ele sunt poveștile pe care le-am citit la sfârșitul unei zile lungi. (Abia îmi amintesc ce am citit ieri seară înainte să adorm. Îmi amintesc mult mai ușor ce am citit astăzi dimineața, la cafea.) Seara, un copil obosit absoarbe dragostea mai mult decât vocabularul, siguranța mai mult decât structura frazelor și asigurarea mai mult decât modelele de rime pe măsură ce pleoapele obosite încep să cadă și stresul zilei iese din corpul lor. Citiți la culcare în fiecare seară, dar nu citiți doar la culcare.

Vă mulțumim pentru promovarea și dezvoltarea #CitimAcasă în comunitățile voastre! Noapte bună pentru moment!

Cartea 4: Puii de bufniță

de Martin Waddell, ilustrații de Patrick Benson

Puii de bufniță reflectă unele dintre temerile și metodele de liniștire care ne încearcă înainte de culcare, exemplificate de Nana, Nanu și Nic care se trezesc – bufnițele fiind animale nocturne – în loc să meargă la culcare. Deoarece întunericul nopții și confortul cuibului sunt ceea ce copilul dumneavoastră are în comun cu acești pui de bufniță, este ușor să vă conectați la emoțiile comune de separare, teamă și, în cele din urmă, liniște și siguranță.

Idei de activități sau discuții, poate chiar în lumina zilei:

Dacă Puii de bufniță devine o lectură în fiecare seară, există atât de multe lucruri despre care puteți vorbi dumneavoastră și cel mic înainte de a adormi sau, în unele cazuri, este mai bine să le luați cu voi în ziua următoare.

• • Emoții – nu există emoții „greșite” legate de noapte sau somn ci doar emoții care trebuie numite, ținute și gestionate. Nana, Nanu și Nic sunt plini de emoții când se trezesc și descoperă că Mămică Bufniță lipsește. Ce emoții crezi că simt ei? Să le numim. Cum își exprimă fiecare emoție? Este o exprimare mai bună decât alta? Care ești tu: Nana, Nanu sau Nic? Ce emoții simți în legătură cu mersul la culcare? Cu întunericul? Ce cuvinte (sau expresii faciale, sau semne) folosești pentru a-ți împărtăși emoțiile de la culcare cu mine?

• • Ce au făcut Nana, Nanu și Nic pentru a se calma când s-au trezit și nu au putut găsi Mămică Bufniță? “Ce poți face pentru a te calma dacă te trezești și nu mă găsești pe mine?”
  • Ce emoții simți când te uiți la această imagine? (IAR EA S-A ÎNTORS)

• • Ce faci când crezi că „i-ai pierdut” pe mami sau tati și apoi îi găsești? Cum te simți?

• • Ce emoții simți când te uiți la aceste 2 ilustrații, ambele dintre ele fiind omise din ediția în limba română (deși nu este omis textul)?

• • Nana, Nanu și Nic nu sunt singuri, ei se au unii pe alții. Pe cine poți avea lângă tine dacă te trezești singur(ă)? Puteți să faceți câțiva pui de bufniță pe care să-i ții lângă patul tău… îți pot ține companie în timpul nopții în timp ce dormi.